În prima sâmbătă din luna noiembrie, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea celor adormiți, zi cunoscută în tradiția românească drept „Moșii de toamnă”. Astăzi, în toate bisericile ortodoxe parohiale și mănăstirești, se oficiază și parastasul pentru cei trecuți la Domnul.
Dintotdeauna, Biserica și-a manifestat grija față de cei care s-au mutat la viața cea ne-îmbătrânitoare consacrând ziua de sâmbătă pentru pomenirea acestora, spre iertarea păcatelor lor și spre odihna veșnică cu Sfinții. În mod special, însă, Sâmbăta dinaintea Înfricoșătoarei Judecăți, Sâmbăta Rusaliilor și prima sâmbătă a lunii noiembrie sunt rânduite pentru pomenirea moșilor și strămoșilor noștri cei din veac adormiți, zile care poartă denumirea de moșii de iarnă, moșii de vară și moșii de toamnă.
Încă din vremea Sfinților apostoli, după cum consemnează Sfântul Ioan Gură de Aur, se țineau zile de pomenire a strămoșilor adormiți în nădejdea veșniciei fericite. Astfel de zile pot fi identificate în jurul secolului al VI-lea d. Hr., când s-a fixat corpusul textelor din Sfânta Scriptură care se citesc în duminicile și sărbătorile din întreg parcursul anului bisericesc. În perioada post-apostolică găsim felurite rugăciuni alcătuite pentru sufletele celor adormiți; de pildă în Evhologhionul episcopului Serapion de Thmuis (Egipt) din secolul al IV-lea, în care se spune: „Te rugăm Dumnezeule și pentru cei adormiți, a căror pomenire s-a făcut, sfințește aceste suflete, căci tu pe toate le cunoști; sfințește-i pe cei adormiți în Domnul și numără-i cu puterile Tale cele sfinte (îngerii) și dă-le lor și sălășluire întru împărăția Ta”.
Despre obiceiul de a face slujbe de pomenire pentru cei adormiți din neam în neam găsim numeroase menționări la Sfinții Părinți și Scriitorii bisericești din secolul al II-lea, precum: Sfântul Ignatie Teoforul, Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei ș.a. Mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, mărturiile devin numeroase, una dintre cele mai importante dintre acestea aparținând Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfântul Părinte l-a numit pe om drept „împrumut cu dobândă vremelnică a vieții: datorie fără amânare a morții”, scoțând în evidență efemeritatea sau trecerea sa rapidă prin viață, căci omul este „astăzi în bogăție, mâine în mormânt”. De asemenea, arhiepiscopul Constantinopolului îi îndeamnă pe creștini la purtare de grijă pentru folosul celor care au răposat: „Să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii și prinosuri, căci aceasta le aduce ușurare, mare câștig și folos. Într-adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar și la întâmplare și nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de preaînțelepții ucenici ai Domnului, ca preotul să facă pomenire la înfricoșătoarele Taine de cei în credință adormiți”. Prin urmare, Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecați din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna și pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită și o punte care trece peste prăpastia morții.
Cultul morților este fundamentat pe învierea lui Hristos care s-a făcut, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, „începătură (a învierii) celor adormiți. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților” (I Corinteni cap. 15) și tot el ne învață că „despre cei ce au adormit, nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați, ca ceilalți, care nu au nădejde, pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.” (I Tesaloniceni cap. 4).
Iată motivul pentru care astăzi, 2 noiembrie, de ziua „Moșilor de toamnă”, începând cu ora 9.00, slujitorii parohiei noastre, preotul paroh Marius Șonea și preotul profesor Adrian Covan, au săvârșit Slujba Parastasului pentru „toți cei adormiți dintre neamurile noastre: strămoși, moși, părinți, frați, surori, fii, fiice, soți și soții, cu tot neamul lor cel adormit”.
Dumnezeu să-i așeze în lumina veșniciei Sale!
